Reacția inițială a publicului: De la o rușine la o atracție (1889–anii 1900)
Deși turnul era o minune tehnică, valoarea sa artistică a fost intens dezbătută. Mulți l-au considerat o urâțenie industrială, o insultă adusă frumuseții clasice a orașului, numindu-l „un felinar cu adevărat tragic”, „un supozitor plin de găuri” și „un coș de fum ridicol”.
În 1887, 300 de artiști și scriitori de renume, printre care Charles Garnier, Guy de Maupassant și William Bouguereau, au semnat „Protestul împotriva Turnului domnului Eiffel”, publicat în Le Temps, afirmând: „Protestăm... împotriva ridicării acestui Turn Eiffel inutil și monstruos... un coș de fum ridicol care zdrobește Notre Dame, Luvrul și Arcul de Triumf sub masa sa barbară.”
Sfidarea lui Eiffel și schimbarea de atitudine a publicului
Eiffel a ignorat reacțiile negative, comparând turnul său cu piramidele egiptene:
„De ce ar deveni ceva admirabil în Egipt ceva îngrozitor la Paris?”
În ciuda agitației, turnul a atras 2 milioane de vizitatori în timpul Expoziției Universale. Unii critici și-au schimbat părerea; alții, precum Maupassant, se spune că luau masa zilnic la restaurantul din turn — pentru că era singurul loc din Paris unde nu era nevoit să-l vadă.
Până în 1918, Turnul Eiffel devenise un simbol național. Poetul Guillaume Apollinaire a creat chiar și un poem de război care îi redă silueta.
Deși a fost catalogat la un moment dat drept o „monstruozitate”, turnul a reușit în cele din urmă să le facă de rușine pe criticii săi, devenind simbolul emblematic al Parisului.
Arhitectura sa este un subiect care se studiază și în prezent. Află totul despre asta