Reacția inițială a publicului: De la monstruozitate la atracție (anii 1889-1900)
Deși turnul a fost o minune tehnică, farmecul său artistic a fost dezbătut pe scară largă. Mulți l-au văzut ca pe o monstruozitate industrială, o insultă la adresa frumuseții clasice a orașului, numindu-l "un felinar cu adevărat tragic", "un supozitor plin de găuri" și "un coș de fum ridicol".
În 1887, 300 de artiști și scriitori proeminenți, printre care Charles Garnier, Guy de Maupassant și William Bouguereau, au semnat "Protestul împotriva Turnului Eiffel al domnului Eiffel", publicat în Le Temps, spunând "Protestăm... împotriva ridicării acestui Turn Eiffel inutil și monstruos... o ridicolă coș de fum care strivește Notre Dame, Luvru, Arcul de Triumf sub greutatea sa barbară".
Sfidarea lui Eiffel și schimbarea publicului
Turnul Eiffel a respins reacția, comparându-și turnul cu piramidele egiptene:
"De ce ceva admirabil în Egipt ar deveni hidos în Paris?"
În ciuda scandalului, turnul a atras 2 milioane de vizitatori în timpul Expoziției Mondiale. Unii critici au cedat; alții, precum Maupassant, ar fi cinat zilnic în restaurantul turnului - pentru că era singurul loc din Paris unde nu trebuia să vadă turnul.
Până în 1918, Turnul Eiffel a devenit un simbol național. Poetul Guillaume Apollinaire a modelat chiar un poem de război în silueta sa.
Catalogat la un moment dat drept "monstruozitate", turnul a supraviețuit în cele din urmă criticilor săi, transformându-se în emblema definitorie a Parisului.
It's architecture is something that's being studied still today. Read all about it